Nu pot să cred!
Fiica mea, Misty, s-a întors.
Pe atunci, îți spuneam Misty-Wisty,
dar renunțăm la poreclă, dacă vrei.
Mi-ar plăcea mult.
- Deocamdată cel puțin.
- Bine, Misty-Wisty. Adică, Misty.
Avem atâtea de recuperat!
Mă duc să iau ceva.
Ce minunat e!
Mi-aș dori să nu plec așa de repede
ca să mă ocup de datoriile regale.
Mă bucur pentru voi!
E minunat să ai o fiică.
Dar două e și mai și.
Eu am plecat. Pa-pa!
Mai știi când am fost la circ
și ți s-a părut cel mai amuzant lucru?
Ți-a plăcut tabloul ăsta
de la Muzeul de Artă.
Aveai gusturi artistice avansate
pentru o tânără mânză.
Amintirile astea
îmi sunt neclare, Alphabittle.
Hei! Gata cu Alphabittle!
De acum înainte, spune-mi „tată”!
Bine, tată.
Te refereai doar la Misty. Am înțeles.
- Scuze, nu-mi amintesc, tată.
- Trebuie să-ți ajutăm memoria.
Știu. Să avem
cea mai incredibilă zi tată-fiică!
Îți vor reveni toate amintirile.
- Ce zici?
- Mi-ar plăcea.
Mai întâi Însemnul magic, iar acum asta.
Sunt super fericită că ne-am reunit.
- Adorabil!
- Ce drăguț!
Simt atâtea emoții!
MY LITTLE PONY:
REDESCOPERĂ MAGIA
De unde să începem
să ne reconectăm și să ne amintim?
Îți plăceau jocurile
și lucrurile distractive.
- Serios?
- Da.
De asta am jocuri la ceainărie.
Datorită ție.
Cât de atent e!
Nu mai suport!
Nu mai știu ce am jucat ultima dată.
Mai puțin, „Intrigi malefice”,
strategii cum să cucerești lumea
și neamul poneilor. Lui Opaline îi place.
Stați! Nu e un joc adevărat, nu?
Știm c-ai trecut prin multe.
Sunt încă multe de descoperit.
Chiar așa.
Mai am douăzeci de cutii cu amintiri.
Adică, mai mult mintal
și emoțional, dar da.
Apropo, mă ajuți nițel, scumpo?
Oricând, tată-bittle. Adică, Alpha-tată.
Scuze! Încă nu m-am obișnuit.
- Ai auzit ce a spus Misty?
- Da. Tată-bittle? Amuzant!
Nu, nu asta. Despre Opaline
care vrea să asuprească toți poneii.
Poate acest joc
ne va da indicii despre planul ei.
Vom fi cu un pas înaintea ei.
Cum protejăm noi Ecvestria?
- Trebuie s-o întreb pe Misty imediat.
- Ești un detectiv genial.
Ar trebui să „detectezi”
că nu e momentul s-o interoghezi.
Ba e.
Tacticile tale cu Misty
în ultima vreme au fost cam extreme.
Despre ce vorbești?
Deci, legat de Opaline…
Legat de Opaline…
Misty! Spune-mi despre Opaline acum!
Presupun că am cam exagerat.
Acum are nevoie de sprijinul nostru.
Când va fi gata,
ne va spune tot ce vrem să știm.
Poate ar trebui să cercetăm
de unii singuri?
Bună idee, prieteni!
Noi, unicornii, spunem mereu
că trecutul e cheia prezentului.
E foarte important
să înțelegi istoria unui ponei,
căci alegerile fiecărui ponei
se răsfrâng în timp…
- Se răsfrâng în timp?
- Da.
Și știu și poneiul
cu care trebuie să vorbiți. Urmați-mă!
Adunați iarbă și atenție
la buruieni urât mirositoare!
E sezonul lor.
Și tu!
Și tu, vino cu mine!
Ce minunat să mă plimb cu tine
pe Aleea Amintirilor azi!
- Îți plăcea locul ăsta.
- Da? Cum se numește?
Aleea Amintirilor. Privește acolo!
Am sculptat-o împreună,
cu permisiunea copacului.
Am trecut zilnic pe aici,
de când ai dispărut.
Abia aștept să fiu iar tată
cu normă întreagă.
Nu l-am mai văzut așa de fericit
pe posacul ăsta!
- Nici măcar cu regina Haven.
- Nici eu pe Misty atât de fericită.
Să-i lăsăm să se reconecteze în pace?
Nu înțeleg de ce trebuie…
Ce? Va vrea să vadă mai târziu.
E adorabil! Și puțin invaziv. Bine.
Vom pleca, puteți petrecere
timp de calitate în familie.
Și în intimitate.
Nu știu de ce ți-am spus asta.
Sună-mă, dacă e nevoie!
Ai auzit? Ca în familie. Doar noi doi.
Ca pe vremuri.
Bine ai revenit acasă!
Voi face totul cât mai confortabil.
Stai! Abia acum urmează ce e mai bun.
- Ta-da!
- Asta e…
Vechea ta cameră.
A rămas exact
ca în ziua în care ai dispărut,
doar că „uni-țupii” sunt
plini de praf acum.
O voi suna pe Dusty, să vină să curețe
și o voi angaja să ne ajute.
Va fi în stare bună în curând.
Îți mai place menta?
Oricum, acum că ești aici,
hai să ne distrăm!
Visez de o viață la asta.
Dar nu știe cine sunt acum.
Dar trebuie să-i fac pe plec.
Vreau să aibă cea mai reușită zi.
Bine, Misty, ai învățat zâmbetul fals,
așa că folosește-l!
Și gata!
Au, doare!
Ea e fiica mea, Misty. O mai ții minte?
Salut-o pe mânzuca mea!
Hei! Ea e copilul meu de mult pierdut.
Bateți copita!
Alphabit… Adică, tată!
Putem să o lăsăm mai moale?
- Nu cred că-mi place toată atenția.
- Desigur. Îmi pare rău.
Îți plăcea când mă mândream cu tine.
Voi renunța la strigăte,
dar nu și la mândrie.
Am pregătit ceva extraordinar pentru tine.
Ce e? O excursie
la biblioteca unicornilor?
N-am mai fost la una până acum. Sau e…
Suntem la un loc de joacă?
Exact. Avem atâtea amintiri împreună aici.
Adorai să te dai în balansoar.
Ura!
Și în jos pe tobogan.
Ura!
Și să te dai în carusel.
Ce zici? Ai chef să te dai în carusel
cu bătrânul tău tată? Te rog?
Desigur.
Mă lași și pe mine?
Nu ești cam mare să te dai în asta?
Da, stai, nu suntem de o seamă?
Și ce dacă?
După ce am fost manipulată ani de zile,
simt multe acum și am nevoie de asta.
Să simți…
Înțeleg bine cum e.
Fie ca tăvălugul emoțiilor să te ghideze
din întunericul etern spre lumină!
Da, bine.
Gata!
Ura!
Ura! Bine, ajunge!
Rezistai mai mult.
Poate ajunge cu joaca pentru azi?
Sunt bine. Foarte bine.
A fost distractiv. Ura!
- De ce nu încercăm altceva?
- Da! Mi-ar plăcea.
Oscilez între explorare peșteri
sau cățărat extrem.
Sau poate ne jucăm
de-a înghițitorii de foc.
Izzy. Unde suntem?
Mai bine țineți aceste coșuri
împletite din iarbă sălbatică.
Ia uite cine-i aici! Dizzy.
Sunt Izzy, Floare Înaintată.
Ele sunt Sunny și Zipp.
Sunny și Zipp, ea e Floare Înaintată.
Cel mai în vârstă ponei din oraș,
iar asta se reflectă și în nume.
Suntem onorate să vă cunoaștem.
Nu așa se procedează în Bridlewood.
Dați-i coșurile!
Coșuri cadouri,
împletite din iarbă sălbatică?
Ce drăguț! Și respectuos!
Floarea Înaintată
e povestitoarea din Bridlewood.
Știe povești transmise
din generații în generații de mici ponei.
Adică tot trecutul e în mintea ei.
Vă vine să credeți?
Asta îmi amintește de povestea
cu ratonul care a mușcat șarpele.
Ce poveste minunată!
Unele povești pot părea fără sens,
dar veți înțelege mai multe
despre istoria Ecvestriei.
Prietenele mele au nevoie de ajutor.
Ați fi dispusă să ne spuneți
niște povești?
Desigur, cu o condiție.
Vreau să vizitez marele oraș!
Zephyr Heights?
Da, exact. Mă puteți ajuta?
Vă însoțim cu plăcere!
Da!
Mă duc să-mi fac bagajele.
S-or mai purta fuste cu imprimeuri?
Pisica rănită spune „miau”.
Au!
Miau, au!
Sigur îți vei aminti acum.
O degustare de ceaiuri speciale
la Căsuța Ceaiului.
Să vedem dacă îmi amintesc…
Încă funcționează.
Delicios!
Știam eu!
Încă-ți place Misterul lui Misty.
L-am botezat după tine
și toți poneii îl comandă.
Nu-mi amintesc ce am pus îl el.
L-ai și băut?
Îți mai torn o ceașcă.
Îmi ajunge cât am băut, Alpha… tată.
E vreo șansă să mai fie ceva pe lista ta?
De fapt, chiar e.
Au, auleu, zice bietul leu.
Au…
Recitarea sacadată. Preferata ta.
Mai știi când ai câștigat
concursul de tineret,
recitând „Reflexiile
unui cristal Glowpaz”?
Nu, nu mai știu. Sună groaznic, de fapt…
Dar drăguț? Da, știu, așa a fost.
- Haide!
- Stai, eu…
V-a plăcut zborul cu Fiara Golfului, nu?
Da, tare mult!
A fost ca atunci când m-am dat
cu deltaplanul.
Acum, că suntem aici,
avem câteva întrebări legate de…
Să fie oare?
Cumpărături pe Mane Avenue.
Cât mă bucur să văd în sfârșit
acest loc renumit!
Priviți!
Vă vine să credeți că asta se purta
când eram eu mică?
Nu pot să cred că e din nou la modă!
Da. Care e treaba cu Alicornul străvechi
și malefic, Opaline?
Ce? Știți ceva?
Nu pot să cred, Pegasul acela!
Poartă o pălărie de la Caruselul retro.
Știți cât de greu se găsesc?
Și priviți! Magazinul…
Nu ajungem nicăieri cu ea.
Nu se concentrează, dar poveștile astea?
N-au niciun sens.
Da, sunt puțin…
Dar nu uita ce a zis Izzy!
Să vedem ce are de spus!
Din câte se pare, are o grămadă.
Dacă o ducem la vechiul hangar,
poate ne va spune ce știe despre Opaline?
Bună idee! Poate îi revine memoria.
Că tot vorbeam de lup. Așteaptă!
Mai încet!
Tare!
Ce alegere inedită!
Îmi pare rău. Nu mai pot să fac asta!
A fost genial!
Sunt copleșită de emoții.
Despre ce a fost vorba?
Un comentariu
despre pierderea identității.
Presărat cu subtonuri de frică
despre o relație tată-fiică
nou-găsită și fragilă.
Voi asta ați înțeles?
Înțeleg.
E foarte posibil să fi spus ceva
despre umbrele.
Da. Și asta.
Am bănuit că ești aici.
Ce e? Îți place să fii pe scenă.
Ba nu. Nu-mi place.
Cel puțin, nu-mi mai place.
Urăsc lumina reflectoarelor.
Urăsc locul de joacă.
Îmi pare rău,
dar ziua de azi a fost un chin.
- Nu ți-a plăcut nimic din ce-am făcut?
- Nu. Deloc.
Adevărul e că nu mai știu ce-mi place.
Nici măcar cine sunt.
N-am apucat să-mi dau seama.
Onyx și Dapple aveau dreptate.
Am vrut să te simți ca acasă.
Dar nu mă simt ca acasă.
Abia recunosc locul ăsta.
Nu mă recunosc nici pe mine.
Și tu abia mă cunoști.
A trecut atâta timp.
S-au întâmplat atâtea!
Nu mai sunt mânzuca pe care tu o iubeai.
Îmi pare rău. Atât de rău!
Nu mi-am dat seama.
Am vrut doar să-ți arăt că țin la tine.
Dar înțeleg.
Vrei să fii singură.
Nu! Nu vreau să mai fiu singură.
Așa m-am simțit întreaga viață.
Dar acum, te am pe tine.
Te-am regăsit pe tine.
Tatăl meu!
Misty-Wisty a mea.
Ai dreptate.
N-am vrut să mă despart de trecut.
Durerea de a te fi pierdut,
m-a înăsprit pe măsură.
Întreabă în oraș
și îți vor spune cât de posac am fost!
Să o luăm de la capăt.
Mă numesc Alphabittle și sunt tatăl tău.
Deși nu știu nimic despre tine,
când ești pregătită,
vreau să aud totul despre viața,
experiențele tale și cine ești acum.
E o plăcere să te reîntâlnesc!
Eu sunt Misty. Tea, pe scurt.
Tea?
- Îmi place.
- Și mie. L-am inventat pe loc.
A mai rămas puțin din ziua tată-fiică.
Ce ai vrea tu să faci?
Pe aici, Floare Înaintată!
Vrem să vă arătăm ceva.
Să-mi arăți ceva?
Atunci, să-mi pun ochelari noi.
Am ales un design clasic. Super tare!
Apropo, trebuie să mă întind.
Ce vioaie e! Și vorbăreață!
Odată, am fost la o nuntă super elegantă,
dar toți poneii își schimbau forma
și era cât pe ce să-mi disloc șoldul.
Dacă sperăm să aflăm ceva,
e locul potrivit.
Acum, să vedem!
Măi să fie!
Ce hangar superb!
Îmi amintește
de vremea cât teritoriile erau unite.
În sfârșit! Hai că începe!
Cu mult timp în urmă,
era un liliac magic numit Dawn.
Era înconjurată de alți lilieci ca ea,
dar unul dintre ei refuza
să se înțeleagă cu ceilalți.
Liliacul voia să zboare
și să mănânce numai el toate fructele.
Așa că Dawn a vorbit cu un păianjen
care a țesut o pânză frumoasă,
ca să-l țină pe liliac la distanță.
În final,
Dawn a reușit să protejeze cuibul,
dar liliacul cel rău continuă și azi
să încerce să rupă pânza.
De aceea, unii lilieci mănâncă fructe,
iar alții insecte.
Sfârșit.
- A fost o poveste frumoasă.
- Da.
Mulțumim că ne-ați spus-o și nouă.
Chiar a fost frumoasă.
- Dar nu avea niciun indiciu.
- Am încercat.
Măcar s-a simțit bine aici.
Pare fericită.
Mă bucur că am făcut asta pentru ea.
Mă bucură tare mult.
Vă mulțumesc
că mi-ați oferit călătoria vieții mele.
- Ne bucurăm că v-a plăcut.
- O meritați.
Îmi voi aminti mereu.
Mai ales că am văzut Copacul Uniunii.
Ce frumos!
Mă scuzați… Ce?
Da. Copacul Uniunii. Cel de acolo.
Asemenea Arborelui Dorințelor
din Bridlewood.
Ce e Copacul Uniunii?
Acești copaci sunt puternici.
Creați numai când poneii
se unesc prin prietenie adevărată.
Copacii comunică împreună
și se conectează magic
prin rădăcinile lor subterane.
Sunt ocrotitorii noștri.
Și noi, în schimb, trebuie să-i protejăm.
Mulțumim că ne-ați spus asta!
Totul într-o singură zi,
prin cunoștințele
strămoșilor mei unicorni.
Mai ales stră-stră-stră-mătușa Moondancer.
Care e ceva de speriat.
Nu mai țipa, te-am auzit!
Știu că am spus că sunt răbdător,
dar abia aștept să gust ce prepari acolo.
Bun, deschide ochii!
Ceai?
Ceai.
Nu orice ceai. Un nou amestec,
gândit și creat de mine. Încearcă!
Delicios.
La început, simți un gust amar.
Dar apoi devine suav și liniștitor.
Metafora mea într-un ceai.
Adevărată poezie!
Sunt recunoscător să am o a doua șansă.
Ești acasă.
Sincer, încă nu mă simt ca acasă.
Nu știu de ce.
Știu ce e de făcut.
Trebuie să dau un telefon.
Ta-da-da! Te-ai prins? Da-da?
Crystal Brighthouse?
Hei! Scuze că nu am reușit
să despachetăm tot. Ai niște cutii grele.
Ce e în asta?
Lasă-le jos! Te rănești la lăbuță!
Ce înseamnă asta?
Am aranjat cu amicii tăi
să locuiești aici.
Le-ar plăcea să rămâi, dacă vrei.
Serios?
Desigur.
Abia am făcut patul! Mă rog!
Nu trebuie să stai cu mine în Bridlewood
sau să faci ce nu vrei.
Ești ponei mare acum,
nu mai ești mânzuca mea.
Și e în regulă.
Promite-mi că mă suni săptămânal!
Am umplut frigiderul cu mâncare sănătoasă.
Și fiindcă te pricepi la ceairuri,
ți-am lăsat o cutie plină
cu plante și flori uscate,
ca să-ți faci propriile amestecuri.
Sigur.
- O să-mi fie dor de tine!
- Și mie de tine, tată!
Încă mă pricep.
Vrem și noi.
Vânt de Miazănoapte! Cât mi-ai lipsit!
Odată, Vântul de Miazănoapte
s-a întrecut prin dans
cu cel de Miazăzi și s-a pornit o tornadă.
Dans ați spus? Abia aștept să aud!
Povestea ascunde un mesaj de descifrat?
Mereu sunt mesaje în vânt.
Dacă zbori direct spre el într-o joi,
vei vedea la ce mă refer.
- V-ați întors!
- Bună!
Ne-ați lipsit.
Ura, Misty e aici!
Bună, Alphabittle!
Nu o să crezi ce-am aflat.
Faceți onorurile?
Totul a început cu un liliac magic.
- Cred că se referă la cealaltă.
- Copacii Uniunii.
Ei bine, cu toții sunt conectați între ei…
Subtitrarea: Andra Foca